Biserica Sfântul Dumitru din Hurezani - Mituri și legende

Un roman inedit al lui Eugen Lovinescu: Mălurenii.

Legenda – adevărat mit de întemeiere, imortalizat de altfel şi pe biserica înălţată de un străbunic al acestui boier progresist – începe cu episodul unei năvăliri turceşti. Iată cum s-a petrecut ea în realitate:

Năpădiseră regiunea, satul, curtea. Omorâseră bărbaţii, nu cruţaseră nici copiii. Unul dintre ei se agăţase de carâmbii cizmei unui turc şi-i ceruse să se miluiască de el.

Fusese aruncat într-o căruţă şi dus cu puhoiul, de i se pierduse urma. De fapt, adoptat de un paşă, crescuse la Istanbul; nu doar frumos, dar şi cu conştiinţa apartenenţei sale; un om dintr-un sat învecinat, robit şi el de turci, avusese grijă să nu fie „turcit” copilul preacredinciosului şi creştinului său boier. 

Paşă, când a vrut să cumpere căi de rasă din pusta maghiară, şi-a chemat fiul adopotiv – dar preferat, şi i-a dat o ceată de bazbuzuci, galbeni şi cele trebuincioase călătoriei.

Şi aşa s-a făcut că au dat turcii a doua oară în Cruşeţ. 

Mama copilului dispărut a leşinat când a văzut curtea din nou învolburată de arme şi nu şi-a revenit decât după ce i s-au frecat tâmplele cu oţet de trandafiri. 

De trezit a trezit-o de-a binelea vocea propriului fiu care, în straie de bei, îi glăsuia în cea mai pură limbă română, învăţată cu ţăranul rob de la Istanbul… 

Şi astfel şi-a regăsit pe ai săi, şi-a întemeiat o familie şi a ridicat biserica, dacă nu mă înşel la Hurezani, pe zidul căreia sunt toţi zugrăviţi, care în straie turceşti, care mai de pe la noi, cu aceeaşi cuvioşie în priviri şi preasupunere faţă de soarta aleasă de Domnul.

Monica Lovinescu

Am citat-o aici pe nepoata lui Gheorghe Bălăcioiu, pentru a corija versiunea din fragmentul romanesc al mult prea mizantropului observator din afară al familiei, în care beiul se întoarce ticăloşit, săvârşind numai grozăvii şi necinstindu-şi până şi soră. 

Ceea ce ar fi vexat cu siguranţă întreg neamul Bălăcioiu, dacă varianta lovinesciană i-ar fi ajuns la cunoştinţă şi dacă n-ar fi înţeles că „nu se face literatură cu bunele sentimente”.

Pe biserica înălţată în Gorj de un străbunic al boierului progresist Gheorghe Bălăcioiu, străbunic al Monicăi, se găseşte imortalizat întrutotul mitul de întemeiere de mai sus, toate detaliile fiind respectate şi recognoscibile şi azi.

Poveştile întemeietoare de mituri de familie se vor transfera în tezaur de frumuseţe morală şi de românitate, pe care copilul Monica Lovinescu îl va prelua şi îl va duce mai departe. 

Sursa: Jela Doina, Această dragoste care ne leagă – Reconstituirea unui asasinat, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 12.

Pisania menţionează următorii ctitori: „Dimitrie Hurezanu zis si Lipoveanu, soţia sa, Chiriu Chir Zamfiriţa, mama sa, Chiriu Chir Aniţa şi pe Dimitrie Gârbea împreună cu soţia sa Maria şi Zamfir, la fel cu soţia sa Maria.”

Mănăstirea Hurezani din județul Gorj a fost construită în secolul al 19-lea de familia Hurezanu, după cum se menționează în pridvorul bisericii.

O lungă perioadă de timp, începând cu anul 1900, biserica a funcționat ca lăcaș de cult pentru cimitir. După anul 1970, a fost abandonată, suferind o degradare accentuată.

În urma demersurilor comunității locale, Mitropolia Olteniei a înființat așezământul monahal în anul 2015.

Sf. Mănăstire Hurezani s-a înființat odată cu începutul lucrărilor de restaurare a bisericii din localitate, care a trecut în patrimoniul mănăstirii.

Biserica de zid cu hramurile „Sfântul Dumitru” și „Sfinții Împărați Constantin și Elena” situată in curtea complexului monahal este un monument de arhitectură ecleziastică situat în partea de est a satului Hurezani, pe malul stâng al râului Amaradia, la poalele împădurite ale dealului ”Marazi” în afara vetrei satului.

Sursa foto:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfântul_Dumitru_din_Hurezani