2 noiembrie 2017

TISMANA de Radu Gyr

 TISMANA

Cine te-a 'nfrunzit cu pana,
alb trifoi de piatră vie?
Creşti pe zare: elegie,
nufăr de opal, Tismana.

Leaturi negre, mănăstire.
În arginturi, sub ştergare,
sfinţi albaştri ca o zare
au frunţi limpezi de potire.

Un zugrav de cer şi stele
- hoţ de flăcări şi ştiubee -
tâlhării din curcubee
aur tânăr şi văpsele.

Şi, cu mână diafană
şi lumini cutremurate,
chipul Maicii-Prea-Curate
l-a furat într'o icoană.

Subţiaţi pe zid, în strai cu
flori de fir şi de zăpadă,
scrişi frumos ca 'ntr'o baladă,
ctitori: Mircea, Radu, Vlaicu.

Pe veninuri şi vâlvoare
Sfântul Gheorghe scânteiază.
Sub Florii şi Bobotează
arde Vinerea-cea-Mare.

La vecernii'n seara lină,
trişti, cu umeri ca oglinda,
trec heruvii mirosind a
busuioc şi a lumină.

Fâlfâind, un serafim
dă de veste prin unghere
c'a venit la priveghere
umbra popii Nicodim...

Şi când freamătă şlodunii,
veacurile ies din gropniţi,
urcă, tainic, în clopotniţi
şi trag clopotele lunii.

Şi'n tăcerile Tismanii,
din morminte, din tăpşane,
cnejii vin şi plâng în strane
peste vinete cazanii...

* apărută în Universul Literar, 2 noiembrie 1940

Toate drepturile rezervate
Poezie preluată de pe Facebook - Fundaţia "Profesor George Manu"







DIVERSE IMAGINI - MĂNĂSTIREA TISMANA
http://bolivia-puma-punku.blogspot.ro/2015/02/manastirea-tismana-diverse-imagini.html