Depozitul de coase de fier de la Căpreni, județul Gorj

Dorel BONDOC 

Muzeul Olteniei, Craiova

În perimetrul localității Căpreni (jud. Gorj) au fost identificate patru coase din fier, cel mai probabil descoperite întâmplător.

În prezent, cele patru coase se află în colecțiile Muzeului Olteniei Craiova. 

Aceste obiecte au fost deja menționate în literatura de specialitate, însă fără precizarea dimensiunilor, a caracteristicilor tipologice sau tehnice. 

În schimb, au fost atribuite perioadei dacice.

Faptul că cele patru coase au fost descoperite împreună, arată că este vorba de un depozit. 

Putem deduce intenția proprietarului de a le păstra într-un loc sigur, fierul fiind un metal greu de găsit în Oltenia. 

Practica depozitării obiectelor de fier (în special, a uneltelor agricole) pentru a le ține în siguranță, e răspândit în mai multe regiuni și epoci.

Două dintrele coasele de la Căpreni au lungimea de aproximativ 40 cm, una are peste 60 cm, iar alta are vârful rupt. 

Toate au fost prevăzute cu tuburi de înmănușare masive pentru a spori rezistența la utilizare.

Fără îndoială, erau întrebuințate drept unelte agricole. 

Atribuirea celor patru coase de fier de la Căpreni în perioada dacică este puțin probabilă, datorită prezenței tubului de fixare a cozii la fiecare piesă; după cum se știe, coasele dacice nu erau prevăzute cu o astfel de dotare, ele fixându-se în coada de lemn prin intermediul cârligului de la mâner, ca peste tot în Europa acelor vremuri.

În schimb, coasele cu tub de înmănușare au fost folosite pe scară largă în epoca romană.

În căutarea unor analogii, cele mai la îndemână provin de la Drobeta, Hinova sau Runcu (județul Gorj).

Datorită faptului că descoperirile similare de la sudul Dunării aparțin tot epocii romane, putem concluziona că, în cazul celor patru coase de fier de la Căpreni, județul Gorj, avem de-a face cu un depozit metalic din epoca romană. 

În ceea ce privește cronologia pieselor, în lipsa unor indicii clare, datarea în sec. II-III p.Chr. este cea mai potrivită.

INTRODUCERE

De pe teritoriul localității Căpreni, județul Gorj, provin patru coase de fier. Data și contextul descoperirii lor sunt necunoscute; probabil, este vorba despre o descoperire întâmplătoare. 

În prezent, piesele se găsesc la Muzeul Olteniei Craiova.

Obiectele au mai fost semnalate în literatura de specialitate, mai întâi în 1980, în lucrarea lui I. Miclea și R. Florescu, când doar au fost menționate cele trei coase descoperite la Căpreni, însoțite de fotografii 1.

Ulterior, acestea au fost doar amintite în repertoriile întocmite de P. Gherghe în anul 20012 şi Gh. Calotoiu în anul 2012 3 .

Niciuna din aceste lucrări amintite aici nu s-a ocupat de prezentarea pieselor, nu s-au făcut măsurători și nici vreo încadrare tipologică sau cronologică. 

Însă, în toate cazurile s-a precizat că ar fi vorba despre obiecte aparținând epocii geto-dacice; nu este de neglijat faptul că, în perimetrul aceleiași localități, a fost descoperit un tezaur de monede republicane romane, care se încheie cu emisiuni din prima jumătate a sec. I a.Chr.4

Din acest motiv, considerăm că este necesară reluarea discuției referitoare la aceste piese.

În primul rând, trebuie spus că cele patru coase au fost descoperite împreună, aşadar constituiau un mic depozit de fier. 

Faptul că au fost depozitate într-un singur loc, denotă intenţia posesorului (posesorilor) de a le păstra la loc sigur, fierul fiind un metal greu de procurat în Oltenia. 

Obiceiul de a îngropa depozite de obiecte de fier (în special de factură agricolă) în vederea ascunderii lor este întâlnit și în alte părți, dar şi în alte epoci5.

Primele două coase de la Căpreni au lungime medie (cca. 40 cm), a treia are vârful rupt, iar a patra are lungimea peste 60 cm. 

Toate au fost prevăzute cu tuburi de înmănuşare masive, pentru a face faţă unor solicitări puternice. 

Fără îndoială, este vorba despre unelte agricole, altă utilitate excluzându-se de la bun început.

CATALOGUL PIESELOR

1.Coasă de fier (Fig. 1). Lama curbă, cu secţiunea triunghiulară, are tăişul spre interior; este deteriorată datorită procesului de coroziune. Vârful piesei a fost tăiat pieziş. 

La partea sa inferioară a fost prelucrată sub forma unui tub de înmănuşare de formă tronconică.

Practic, tubul se desfăşoară în continuarea lamei. Pe tub se găseşte un orificiu, practicat în vederea fixării unei tije de lemn, cu ajutorul unui cui.

Data şi contextul descoperirii sunt necunoscute. Dimensiuni: lungime – 40 cm; înălţime – 35 cm; diametru tub de înmănuşare – 4,5 cm; lăţime maximă lamă – 4,3 cm. Muzeul Olteniei, Craiova, inv. I 4538.

2.Coasă de fier (Fig. 2). Lama curbă, cu vârful ascuțit şi tăişul spre interior. Secțiunea lamei triunghiulară. 

La partea inferioară, piesa practic se îndoaie în jos în unghi drept, pentru a forma ulterior tubul de înmănuşare. 

Acesta este de formă tronconică şi prezintă un orificiu, practicat în vederea fixării unei tije de lemn.

Data şi contextul descoperirii sunt necunoscute. Dimensiuni: lungime – 43 cm; înălțime – 38 cm; lățime maximă lamă – 3,3 cm; diametru tub – 3,5 cm. Muzeul Olteniei, Craiova, inv. I 4539.

1 Miclea, Florescu 1980, 46, nr. 201.

2 Gherghe 2001, 37.

3 Calotoiu 2012, 174, nr. 17.

4 Iliescu 1940, 81-96; Iliescu 1960, 477-486.

5 Crişan 1965, 213-222; Bondoc 2010, 65-70; Tătulea 1982, 47-85.

Coasă de fier (Fig. 3). Piesă fragmentară: vârful este rupt, iar tubul pentru fixarea cozii este distrus aproape în întregime. Întreaga piesă a fost afectată de procesul de coroziune. Lama este curbă, cu secţiunea triunghiulară şi tăişul spre interior. La finalizarea curbei semicirculare, lama este îndoită vertical în jos, spre tubul de înmănuşare. Din tub s-a păstrat doar o mică porţiune din partea superioară.

Data şi contextul descoperirii sunt necunoscute. Dimensiuni: lungime păstrată – 48,5 cm; înălțime– 46 cm; lățime maximă lamă – 3,5 cm; Muzeul Olteniei, Craiova, inv. I 4537.

Coasă de fier (Fig. 4). Piesă păstrată într-o stare de conservare foarte bună. Este o coasă de dimensiuni mari, cu analogii mai rare⁶, dar care nu lipsesc cu totul⁷.

Lama este dreaptă, cu vârful şi partea inferioară îndoite în jos. Pe întreaga sa lungime se poate observa o canelură orizontală. Vârful a fost „tăiat” pieziş. La partea inferioară, lama se îndoaie vertical în jos și, după o mică curbură, urmează tubul de înmănuşare, masiv, de formă tronconică. Pe tub se găsește un orificiu, practicat în vederea fixării unei tije de lemn, cu ajutorul unui cui.

Data şi contextul descoperirii sunt necunoscute. Dimensiuni: lungime – 67 cm; înălţime – 34 cm; lăţime maximă lamă – 4,4 cm; înălţime tub – 16 cm; diametru tub – 4,2cm. Muzeul Olteniei, Craiova, inv. I 4536.

SCURT COMENTARIU

Atribuirea celor patru coase de fier de la Căpreni epocii geto-dacice este puțin probabilă din cauza prezenței tubului de înmănușare la fiecare piesă; din cele cunoscute cel puțin până la această dată, coasele dacice nu erau prevăzute cu tub, ele fixându-se în toporișcă prin intermediul cârligului de la mâner⁸, la fel ca peste tot în Europa acelei perioade⁹.

Coasele cu tuburi de înmănușare au fost, în schimb, întrebuințate pe scară largă, în epoca romană¹⁰. Ca analogii, mai întâi sunt, desigur, elocvente cele descoperite la Drobeta¹¹ și Hinova¹², dar descoperiri similare s-au făcut și în alte părți ale Daciei.

Astfel, un depozit metalic având în componență coase cu tub de înmănușare provine de la Orheiu Bistriței¹³; datarea acestuia a fost asigurată de o monedă emisă în timpul lui Antoninus Pius. Din castrul de la Ilișua avem documentate cel puțin două astfel de obiecte¹⁴. Mai aproape de Căpreni, putem aduce în discuție coasele de la Runcu, jud. Gorj¹⁵.

6 Allason-Jones 2011, 104-105.

7 Miclea, Florescu 1980, nr. 509.

8 Glodariu, Iaroslavschi 1979, 73-75 și fig. 33-34.

9 Déchelette 1914, 1380-1383.

10 Henning 1987, pl. 42-43.

11 Stângă 1998, 100.

12 Davidescu 1980, 101; Davidescu 1989, 61.

13 Gaiu 2005, 217-218, nr. 6-9.

14 Gaiu 2001, 104, nr. 10-11.

15 Calotoiu 1987, 62-63.

Întrucât și descoperirile similare de la sudul Dunării aparțin tot epocii romane 16, nu ne rămâne decât să conchidem că și în cazul coaselor de fier de la Căpreni, jud. Gorj avem de-a face cu un depozit metalic de epocă romană. 

Deoarece nu dispunem de indicii certe privind cronologia pieselor, propunem o datare largă a coaselor din fier din depozitul de la Căpreni, în sec. II-III p.Chr.

BIBLIOGRAFIE

Allason-Jones, L. 2011, Artefacts in Roman Britain. Their purpose and use, Cambridge. Bondoc, D. 2010, Două seceri de epocă La Tène descoperite la Radovan, judeţul Dolj,

Sargetia, I, SN, 65-70.

Calotoiu, Gh. 1987, Unelte agricole antice aflate în colecțiile Muzeului Județean Gorj, Revista muzeelor și monumentelor, 10, 62-65.

Calotoiu, Gh. 2012, Civilizaţii milenare în judeţul Gorj. 

Epocile bronzului şi fierului, Târgu-Jiu. Crişan, I.H. 1965, Un depozit de unelte descoperit în apropierea Sarmizegetusei (Grădiştea

Muncelului), Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări 12, 213-222.

Davidescu, M. 1980, Drobeta în secolele I-VII, Craiova. Davidescu, M. 1989, Cetatea romană de la Hinova, București.

Déchelette, J. 1914, Manuel d’archéologie préhistorique celtique et gallo-romaine, II, Paris. Gaiu, C. 2001, Unelte de fier din castrul roman și așezarea civilă de la Ilișua, Revista Bistriței

15, 2001, 103-116.

Gaiu, C. 2005, Un depozit de antichități romane de la Orheiu Bistriței, Marmația. Arheologie, 8/1, 215-225.

Gherghe, P. 2001, Repertoriul informaţiilor şi descoperirilor arheologice din Oltenia. Epoca Latène, Craiova.

Glodariu, I., Iaroslavschi, E. 1979, Civilizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n.-I e.n), Cluj-Napoca. Henning, J. 1987, Südosteuropa zwischen Antike und Mittelalter. Archäologische Beiträge zur

Landwirtschaft des 1. Jahrtausends u.Z., Berlin 1987. Iliescu, O. 1940, Tezaurul de la Căpreni, Dolj, Oltenia I, nr. 6, 81-96.

Iliescu, O. 1960, Date noi privitoare la tezaurul monetar de la Căpreni (reg. Craiova), Studii și cercetări de numismatică, III, 477-486.

Miclea, I., Florescu, R. 1980, Geto-dacii, Bucureşti.

Stângă, I. 1998, Viața economică la Drobeta în secolele II-VI p.Ch, București.

Tătulea, C.M., Contribuții la cunoașterea tipologiei, evoluției și răspândirii brăzdarelor romane în Dacia (depozitul de fiare de plug de la Ghidici), Oltenia 4, 47-85.

Abstract: Four iron scythes were found, most likely by accident, in Căpreni, Gorj County. At present the artiacts are part of the collections of Oltenia Museum in Craiova. 

The scythes have already been mentioned in archaeological papers, but without any mention of their size, typological or technical features. However, they were ascribed to the Dacian period.

As the four scythes were found together, it was probably a hoard, where the owner put them for safe keeping, since metal was hard to find in Oltenia region. This was a widely spread practice in several regions and ages, especially applied to farming tools.

Two of the scythes are cca. 40 cm long, one is over 60 cm long and the other has a broken tip. They all had gloving tubes to withstand intense stress. 

Undoubtedly, they were used in farming. However, it is very unlikely they were from the Dacian period, as Dacian scythes did not have gloving tubes and were fastened to the hook of the handle, like everywhere else in Europe at that time.

 Scythes with gloving tubes became widely used in the Roman period. We can find analogies in finds at Drobeta, Hinova or Runcu (Gorj County).

Since similar finds south of the Danube are also dated to the Roman period, we could conclude that the four scythes found at Căpreni, Gorj County are part of a metallic hoard from the Roman period, probably dating to the 2nd-3rd century AD.

Keywords: Roman period, Căpreni, hoard, iron scythes.

Cuvinte cheie: epocă romană, Căpreni, depozit, coase din fier.

*

Чолаков, И.Д. 2010, Римски иран новизантийски метални инструменти OT територията на България

 (I-началото на VII век), Софиа.

Preluare articol

Sursa:

Studii de arheologie și istorie antică în onoarea lui Victor Henrich Baumann cu ocazia celei de a 80-a aniversări, Cluj-Napoca, 2021, p. 377-384

Dorel BONDOC

Format PDF - Accesează linkul